Alegațiuni și impreciziuni despre interes - valoare - drept....
În procedura specială a ordonanței președințiale NU SE (pre)JUDECĂ FONDUL dreptului, însă, la un moment dat, prin apariția unor situații speciale sau grabnice, vor putea fi luate MĂSURI temporare aflate ÎN LEGĂTURĂ CU FONDUL dreptului, ordonanța fiind un mijloc eficace de protecție urgentă, respectiv, de valorificare a JUSTIFICATIVELOR DREPTULUI, desemnate de VALORILE și INTERESELE care îl verticalizează și îi PREZERVĂ* substanța până la limita temporală a judecării fondului său.
(*prezerva = a apăra, a păzi de un rău, de un pericol);
[sensul nu este acela de "REALIZARE (temporară!) a dreptului", adică pentru sine, ce ar putea fi indus prin noțiunea "păstrării" dreptului, ci acela de APĂRARE temporară față de un rău sau imposibilitate ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări]
Potrivit art.997 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există APARENȚA de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice :
1. pentru păstrarea unui DREPT care s-ar păgubi prin întârziere,
2. pentru prevenirea unei PAGUBE iminente şi care nu s-ar putea REPARA (prin întârziere), precum şi
3. pentru înlăturarea PIEDICILOR ce s-ar ivi cu prilejul unei EXECUTĂRI.
Alin.(2) : "...măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului."
Alin.(5) : "Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond".
Astfel, în planul admisibilității măsurilor speciale, alin.(1) relevă 5 termeni pe care îi supune analizei în procedura specială : drept, pagubă, reparație, piedici și întârziere, iar din conținutul alin.(2) și (3) se desprinde și necesitatea analizării condiției neprejudecării fondului (proces de fond aflat în curs de soluționare).
[Astfel, într-un anumit sens, sintagma "păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere" din alineatul(1) este relativ imprecisă, întrucât prin instituirea unei măsuri cu caracter temporar nu se păstrează(realizează?!) temporar un drept, prin statuări cu caracter temporar asupra fondului său (căci sensul imediat care se degaje din noțiunea "PĂSTRĂRII" unui DREPT ar induce semnificația efectuării unor STATUĂRI NETEMPORARE asupra FONDULUI său, adică asupra unei REALIZĂRI depline a dreptului, excedând caracterul provizoriu/temporar al măsurii protective), ci prin măsura provizorie sunt neutralizate acele situații care intruzionează asupra JUSTIFICATIVELOR dreptului, fiind înlăturate acele situații contrare împlinirii lor]
(Așa)dar, achiesând la scripticul normei procesuale de mai sus, vom spune că măsura proteguitoare ce poate fi dispusă temporar în procedura specială a ordonanței președințiale nu reprezintă o concretizare sau o epuizare substanțială a REVOLUTELOR dreptului (adică o materializare A TOT ce se poate obține sau ÎNDEPLINI în legătură cu fondul dreptului și în limitele maximale ale acestuia), însă poate fi concepută ca un instrument cu rezultat (parțial) substanțializat al GENERATIVELOR dreptului, căci, "pendente lite", printr-un mecanism procesual adiacent proiecțiilor sau structurilor fundamentale ale dreptului (ce fac obiectul analizei în cadrul acțiunii de fond, și pe care o însoțește cererea de ordonanță), MĂSURA temporară se înfățișează ca un indicativ al garanțiilor și prerogativelor asigurate în titlul dreptului, semnalând reflecția lor ÎN PLANUL SUBSTANȚIAL al dreptului.
Așadar, potrivit alcătuirii textuale a normei, măsura de protecție temporară "nu prejudecă" fondul dreptului, dar manifestă un ROL MEDIAT în CONSERVAREA eficace A SUBSTANȚEI dreptului.
Deși textul nu include în sfera de protecție specială a drepturilor și noțiunea de "INTERES", este totuși subînțeleasă întinderea implicită a efectului protector și asupra sferei intereselor legitime diverse - a JUSTIFICATIVELOR DREPTULUI - esențializate de criteriile VALORICE superioare pe care acestea le însumează și în care drepturile consacrate de normele dreptului pozitiv își găsesc reperul juridic.
Astfel, în contextul procedurii speciale va fi relevată și supusă observației "aparența dreptului", dar perspectiva măsurii proteguitoare REPEREAZĂ cu necesitate VALOAREA superioară însumată INTERESULUI legitim care însoțește DREPTUL, valoare aflată la un moment dat în pericol, și care, astfel, justifică și determină luarea măsurii protective.
Fiindcă prin ASIGURAREA VALORII contra oricărui tip de RISC este protejată, în fond, însăși esențialitatea sau substanța dreptului.
De exemplu, în considerarea condiției neprejudecării fondului, ar fi conformă reținerea unei concepții ideative potrivit căreia pe calea ordonanței președințiale NU SE STABILEȘTE LOCUINȚA minorului la unul dintre părinți, ci printr-un artificiu rațional instanța identifică mai întâi un factor primar justificator (o VALOARE superioară), care justifică sau generează un INTERES superior, ce derivă din DREPTUL copilului la beneficiul unui mediu sigur și stabil, iar, în final, urmând a fi luată o MĂSURĂ PROTECTIVĂ DE EXCLUZIUNE a circumstanțelor de RISC ivite în prezent, cu rezultatul final al PLASĂRII temporare a copilului ÎNTR-UN MEDIU benefic, sau al ASIGURĂRII unui MEDIU benefic contra oricărui risc, fiind improprie enunția că prin măsura temporară dispusă s-ar fi "stabilit locuința" minorului la unul dintre părinți.
